Diyana Gabyak, născută în Ucraina și crescută în SUA, avertizează că o generație de copii ucraineni riscă să cunoască sirenele antiaeriene mai bine decât clopoțelul școlii. „Poziția extraordinară a Americii în lume aduce responsabilități extraordinare”
Diyana Alexandra Gabyak s-a născut în Ucraina și a crescut în Statele Unite, unde a mers la școală, s-a căsătorit și a născut toți cei copii ai ei. Într-un interviu acordat publicației The Washington Stand, ea descrie războiul din Ucraina ca pe o realitate cotidiană, nu ca pe o dezbatere politică internațională, și cere Americii o politică „fermă, strategică și întemeiată pe dreptul internațional”.
Două națiuni în inimă
Gabyak este soție, mamă, om de afaceri și co-fondatoare a American Ukrainian Christian Alliance. Face parte din consiliul de administrație al National School Ministries, unde pledează pentru educația biblică a elevilor din școlile publice, și din cel al Transform Lives Global, organizație implicată în ajutor umanitar. A absolvit Regent University și este masterandă la Robertson School of Government.
Își descrie dubla apartenență astfel:
„Am binecuvântarea extraordinară de a purta două națiuni în inimă: țara în care m-am născut și țara care mi-a format copilăria, oportunitățile, familia și o mare parte din ceea ce sunt astăzi”. Despre Statele Unite spune: „America nu este doar țara în care locuiesc. Este casa mea”.
„Pentru ucraineni, războiul este realitatea vieții de zi cu zi”
Întrebată care este situația actuală, Gabyak afirmă că aceasta „rămâne extrem de brutală” și că mulți americani nu înțeleg pe deplin ce trăiesc milioane de familii ucrainene. Potrivit ei, Rusia continuă să atace orașe, zone rezidențiale, instalații energetice și infrastructura esențială vieții civile, iar atacurile asupra rețelelor de electricitate și de încălzire îngrijorează în pragul unei noi ierni.
- Într-o duminică dimineață, Rusia distruge o biserică penticostală din Kramatorsk, Ucraina
- Credința sub asediu: Rusia continuă persecuția împotriva bisericilor ucrainene
- Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram
Ea citează date ale ONU: în primele opt luni din 2026, cel puțin 2.222 de civili ar fi fost uciși și peste 13.000 răniți. Gabyak precizează că cifrele sunt verificate și că bilanțul real ar putea fi mai mare.
„Statisticile nu pot reda pe deplin suferința unei națiuni”, spune ea, amintind că în spatele fiecărei cifre se află o mamă, un tată, un copil sau un bunic.
Pentru a ilustra ce înseamnă viața sub alerte, Gabyak invită publicul american să-și imagineze că nu știe dacă copiii lui își vor putea termina ziua de școală, că o sirenă îl întrerupe în magazin sau că trebuie să aștepte la spital fără să știe dacă va trebui să se refugieze.
„Aici, tindem să luăm liniștea cerului de la sine înțeleasă”, observă ea, amintind de impresia lăsată de vizita sa în Ucraina.
Analogia cu Revoluția americană
Gabyak spune că i se pare uneori că americanii nu înțeleg de ce ucrainenii refuză să capituleze. Ea propune un exercițiu de imaginație: ce ar face americanii dacă o putere autoritară străină ar invada SUA, ar ocupa teritoriu american și ar cere cetățenilor să-i accepte autoritatea?
„Nu cred că am face-o”, răspunde ea.
Aspirația ucrainenilor la independență se bazează, în opinia ei, pe aceleași principii morale care au format identitatea națională americană: dreptul de a-și alege guvernul, de a-și păstra limba și cultura, de a se închina după conștiință și de a-și crește copiii fără a fi conduși de o putere străină.
Ea respinge și imaginea depășită pe care o au unii americani despre Ucraina, amintind dezvoltarea din ultimele trei decenii în tehnologie, antreprenoriat, industrie, agricultură și educație.
Întrebată de investigațiile privind corupția din elita ucraineană, inclusiv demisiile și demiterile din ianuarie 2023, Gabyak recunoaște că țara se confruntă cu „provocări serioase, inclusiv corupția, reforma instituțională și inegalitatea economică”. Ea adaugă că acestea „nu ar trebui să ascundă progresul” făcut de ucraineni.
Copiii și „distrugerea invizibilă”
Cea mai mare îngrijorare a lui Gabyak vizează efectele psihologice, emoționale și spirituale ale războiului asupra copiilor.
„Creștem o generație de copii ucraineni care ar putea cunoaște sunetul sirenei antiaeriene mai bine decât sunetul obișnuit al unui clopoțel de școală”, spune ea.
Amintirile lor timpurii includ adăposturile, exploziile, strămutarea, separarea și frica. Peste 10 sau 20 de ani, aceiași copii vor fi profesori, pastori, medici, lideri de afaceri, părinți, funcționari publici „și, poate, președinți”, iar felul în care înțeleg siguranța, încrederea, autoritatea și libertatea va fi modelat de ce trăiesc acum. Ea extinde îngrijorarea și la copiii crescuți în conflicte prelungi, precum cel din Israel.
Pace, dar nu „cu orice preț”
Gabyak spune că Ucraina, America și lumea au nevoie de pace, dar avertizează că nu trebuie confundată pacea cu simpla oprire a luptelor. Un armistițiu poate reduce temporar armele la tăcere, însă o pace „justă și durabilă” trebuie să abordeze circumstanțele care au permis agresiunea și să stabilească protecții credibile împotriva repetării ei.
„Nu cred că a urmări pacea înseamnă a ignora agresiunea”, subliniază ea.
Ea afirmă că războiul Rusiei „nu mai este susținut doar de Rusia”. Potrivit ei, Coreea de Nord a contribuit direct cu personal militar și armament, iar în privința recrutării de cetățeni cubanezi în forțele ruse ar exista „dovezi serioase”.
Ce ar trebui să facă Washingtonul
Răspunsul american ar trebui, în opinia lui Gabyak, să includă:
- sancțiuni coordonate împotriva oficialilor și rețelelor militare responsabile;
- aplicarea mai strictă a măsurilor împotriva eludării sancțiunilor;
- responsabilizare diplomatică;
- continuarea asistenței care permite Ucrainei să-și apere suveranitatea și civilii.
Ea cere totodată investigarea exploatării persoanelor vulnerabile recrutate prin înșelăciune sau constrângere, făcând distincția între victime și cei care organizează recrutarea în cunoștință de cauză.
- Simpatia unor creștini americani pentru Rusia trebuie să înceteze
- Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram
Miza, spune Gabyak, este modul în care se previne ca agresiunea să devină „un instrument acceptat al politicii internaționale”, nu doar încheierea războiului. În caz contrar, generațiile viitoare ar putea moșteni o lume în care granițele se schimbă prin forță, iar viețile oamenilor nevinovați devin „monedă de schimb” pentru ambițiile guvernelor puternice.
Despre rolul SUA, ea spune:
„America nu ar trebui să aspire să domine lumea prin haos. Ar trebui să aspire să conducă prin înțelepciune, credibilitate morală, forță și angajament față de o ordine internațională mai stabilă și mai pașnică”.
În viziunea ei, reconstrucția Ucrainei cere mai mult decât bani: cunoștințe, experiență instituțională, leadership etic, oportunități economice și relații bazate pe încredere. Gabyak adaugă o dimensiune religioasă: viitorul unei națiuni depinde și de puterea familiilor, de caracterul liderilor și de valorile transmise generației următoare.
Concluzia ei: „Cred că Dumnezeu a dat ambelor națiuni oportunități și puncte forte extraordinare”.
COMMENTS