Mama lui era necăsătorită, avea 40 de ani, și niciun ban pentru creșterea unui copil. Fusese violată de fiul alcoolic al bărbatului de care avea grijă
Mama lui era necăsătorită, avea 40 de ani, și niciun ban pentru creșterea unui copil. Fusese violată de fiul alcoolic al bărbatului de care avea grijă. S-a dus la medic pentru a face un avort. Ce altceva ar fi putut face?
Situația dificilă cu care se confruntă multe femei, cu sarcini la care nu se așteptau, poate fi copleșitoare și sfâșietoare. Industria avortului valorifică frica pentru a promova moartea ca soluție. Milioane s-au convins că femeile au dreptul la avort, nu doar că ar trebui permis. Chiar și mulți creștini sunt de acord.
Alții consideră că, dacă sprijiniți drepturile individuale, piața liberă și limitarea puterii guvernamentale, ar trebui să fiți „pro-alegere“. Aceste opinii sunt greșite, analizează un articol TheStream.
De ce să susținem dreptul la viață?
Nu există un drept mai fundamental decât viața. Este consacrat în Declarația noastră de Independență (deși este mult mai vechi decât aceasta): „Suntem înzestrați de Creatorul nostru cu anumite drepturi inalienabile [și] printre acestea sunt viața, libertatea și căutarea fericirii“.
Creștinismul ne-a învățat timp de două mii de ani să recunoaștem ceea ce ar trebui să fie evident, dar a fost de prea multe ori ignorat. Acest drept fundamental se extinde la nenăscutul fără glas, fără apărare. Cu puține excepții, Biserica s-a opus avortului încă de la început, deoarece implică uciderea intenționată a unei ființe umane neputincioase și nevinovate. Asta înseamnă crimă, iar crima este un păcat.
Logica nu este complicată și se aplică nu numai avortului, ci și procedeelor care distrug embrioni umani pentru cercetare. Uciderea ființelor umane nu este un mod acceptabil de a rezolva situații dificile sau de a progresa în domeniul științei.
Perspectiva lui Dumnezeu
Din Scripturi obținem revelația cu privire la perspectiva lui Dumnezeu despre cei nenăscuți. Dumnezeu i-a spus profetului Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoșteam și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem proroc al neamurilor“ (Ieremia 1:5,6).
Noul Testament tratează bebelușii născuți și nenăscuți în același mod. Luca, în Evanghelia sa, folosește același cuvânt grecesc pentru „prunc“ pentru a se referi atât la Ioan Botezătorul înainte de a se naște, cât și la Hristos după nașterea Sa. Îngerul Gabriel îi spune lui Zaharia că fiul său, Ioan Botezătorul, „va fi umplut cu Duhul Sfânt, încă din pântecele mamei sale“.
Dacă ființele umane nenăscute nu sunt persoane semnificative din punct de vedere moral, atunci cum ar fi putut Duhul Sfânt să vină asupra lui Ioan Botezătorul când era încă în pântece și să-l facă să tresalte de bucurie la sunetul vocii Mariei? Duhul lui Dumnezeu nu l-a desconsiderat pe Ioan ca persoană când era în pântece. Cum putem deci noi să desconsiderăm ființele umane ca persoane când sunt în pântece?
Însă nu ne opunem avortului deoarece încalcă ceva specific creștinismului, ci pentru că este o formă de crimă. Dacă nu poți face legi împotriva crimei, nu poți face legi împotriva niciunui alt lucru.
Libertatea nu permite crima
Argumentul cel mai frecvent în favoarea avortului – că o femeie ar trebui să fie liberă să facă ceea ce dorește cu propriul corp – este greșit. Nu ar trebui să fim liberi din punct de vedere legal să ne folosim corpurile pentru a ucide alte persoane. Nu există un astfel de drept.
Unii susținători ai avortului admit că un copil nenăscut dobândește o semnificație morală umană deplină la un moment dat pe parcursul dezvoltării sale în uter. Când se întâmplă această tranziție, cum se întâmplă și de unde știu că atunci se întâmplă? După cum a subliniat autorul și oratorul Greg Koukl, nu ucidem nimic dacă nu știm ce este. Dacă un copil mic o atinge pe mamă din spate și spune: „Mami, pot să o omor?“, ea nu va răspunde până nu va ști dacă vorbește despre un gândac sau despre sora lui.
Deci, dacă nu știi sigur dacă un copil nenăscut este o ființă umană și are astfel dreptul la protecție, care este cel mai bun mod de acțiune? În orice altă situație, ai înclina să greșești exercitând prudență. De ce să dăm deoparte prudența atunci când e vorba de bebelușii nenăscuți?
Definiții ciudate
Unii adepți ai avortului susțin că sunt siguri că fătul nu este pe deplin uman deoarece este destul de mic sau pentru că depinde de o altă viață, deci nu este cu adevărat o viață independentă. Pe baza acestui principiu, totuși, un nou-născut de 3 kilograme este considerat o persoană complet umană, în timp ce un copil nenăscut de 3,5 kilograme nu este. Cum face sens asta?
Nou-născuții, cei slabi și vârstnicii, toți depind de alții. Nu sunt umani din acest motiv? O persoană care cade pe o pârtie de schi și este rănită la cap ar muri înghețată dacă nu ar primi ajutor. Nu mai este brusc umană pentru că nu mai este independentă?
Pentru a fi o persoană (aparent), trebuie să fii conștient de sine sau să poți să te descurci în lume, sau să ai relații semnificative sau să îndeplinești o altă cerință similară. Acest lucru este absurd. Când oamenii dorm sau sunt în comă, nu sunt conștienți de sine și nu sunt prea vorbăreți. Asta înseamnă că nu sunt persoane, deci este ok să le omori? Cu siguranță, nu.
Problema se rezumă la o întrebare simplă: este un embrion sau un făt pre-născut o ființă umană? Da, un făt este o ființă umană încă născută. Nu doar că această nouă viață are propriul său ADN distinct, deși are, chiar de la început. Este o ființă complet integrată, vie, completă – de asemenea, chiar de la început.
Citește și 96% din biologi admit că viața începe în momentul fertilizării
Avortul și Legea
Unii ripostează că incriminarea avortului limitează alegerea. La fel face orice lege, însă. Fiecare lege recunoaște că alegerea nu este o virtute absolută.
Da, legea limitează alegerea celor care solicită avorturi și a celor care încearcă să le ofere, pentru a proteja viața și libertatea ființelor umane nenăscute. Rolul central al guvernului – competența sa de bază – este de a menține condițiile în care inițiativa individuală, libertățile personale și bunurile personale sunt protejate în conformitate cu statul de drept. Aceste condiții nu includ „libertatea“ unora de a încălca drepturile de bază ale altora.
Fără statul de drept, nu pot exista nici piețe libere, nici oameni liberi. Și prima normă este protejarea ființelor umane nevinovate, în fiecare etapă a vieții lor, de orice vătămare sau moarte datorată altora. Prin urmare, protejarea vieții umane nevinovate, pre-născute, nu este doar în concordanță cu libertatea economică. Este una dintre condițiile sale preliminare.
Așa că trebuie să sprijinim candidații pro-viață. Legile rele și hotărârile tragice ale instanțelor trebuie schimbate. Cu toate acestea, nu vom opri avortul concentrându-ne toată atenția asupra anulării Roe v. Wade. De fapt, acest lucru de unul singur ar putea face forțele pro-avort și mai militante.
Slăvind pe Dumnezeu prin reacția noastră
Trebuie să demonstrăm dragoste și compasiune – nu doar emoțional, ci și practic – fiecărei femei gravide, indiferent de circumstanțe. Cu siguranță am putea face mai mult din ceea ce facem: rugându-ne și protestând pașnic la clinicile de avort și oferind alternative mamelor cu sarcini dificile. Adopție, centre pentru gravide în situații de criză, case pentru mame sărace și fără adăpost – toate acestea fac parte din soluție.
Ca și creștini și comunități creștine, ar trebui să deschidem calea în ce privește aceste lucruri. Să ne concentrăm nu doar pe ceea ce face „societatea“ sau guvernul, ci pe ceea ce putem face noi.
Nu ne bazăm doar pe doctrina creștină în revelația că uciderea și, prin urmare, avortul, sunt greșite (există atei pro-viață). Cu toate acestea, în calitate de creștini, îl slăvim pe Dumnezeu atunci când avem grijă de persoanele vulnerabile. Iubind copilul fără tată, de exemplu – în pântece sau în afară – și femeia necăsătorită care nu știe cum va îngriji acel copil, facem lucrarea Lui de a iubi pe cei care sunt ca „văduva și orfanul biblic.“
Reflectând imaginea lui Dumnezeu
Când ajutăm o femeie copleșită de realitatea de a fi însărcinată și când îi oferim sprijin, ei și micuțului ce crește în ea, arătăm grija și dragostea lui Dumnezeu.
Când facem sacrificii mari pentru a iubi și a îngriji un copil, reflectăm imaginea lui Dumnezeu Tatăl, care ne iubește perfect, și a lui Dumnezeu Fiul, care și-a dat viața de dragul de a ne iubi.
Când dăm dovadă de compasiune față de părinții care au avortat și se luptă cu sentimentul de vinovăție și îi îndrumăm spre iertarea lui Dumnezeu, luăm parte la lucrarea Duhului Sfânt.
Când ajutăm familiile monoparentale, părinții din casele familiale și familiile adoptive, ajutăm lumea să vadă o imagine a lui Dumnezeu. Dumnezeu, prin natura Sa, este familie: Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu Fiul.
Când susținem familiile și devenim familia lui Dumnezeu pentru alții, îl slăvim pe Dumnezeu, ceea ce este scopul nostru ca și creștini.
Sau reversul
Alternativ, când închidem ochii cu privire la avort și la nevoile celor din jurul nostru, ignorăm ceea ce întristează inima lui Dumnezeu. O națiune care își sacrifică copiii nenăscuți se află într-un mare pericol spiritual. Dumnezeu este drept. El urăște păcatul, în special păcatele împotriva celor care poartă chipul Său. Deci, mai presus de toate, ar trebui să ne rugăm pentru o revărsare a Duhului Sfânt care să ne conducă la pocăință – înainte să fie prea târziu.
Trebuie să ne pocăim înaintea lui Dumnezeu cerând trezire, să proclamăm cu îndrăzneală dreptul la viață și să ajutăm în a oferi speranță în viață. Povestea de la început arată ce poate face Dumnezeu printr-o singură alegere plină de speranță.
Citește și Opinie: Catolicii îl pun la punct pe dl Biden. Când o vor face și celelalte confesiuni?
Mama necăsătorită
Femeia necăsătorită de patruzeci de ani despre care am vorbit în partea de sus a acestui articol nu avea bani pentru a crește un copil conceput în urma unui viol. Voia să avorteze copilul. Doctorul ei a spus: „Doamnă, pur și simplu nu cred că este cea mai bună soluție. Cred că este un lucru greșit.“ S-a dus acasă, s-a așezat singură și s-a rugat. Dumnezeu a spus: „Naște acest prunc mic și va aduce bucurie lumii“.
Copilul s-a născut în secția de caritate a Spitalului Saint Joseph din Houston, Texas. Două săptămâni mai târziu, printr-un anunț în ziar, mama sa l-a dat unei familii adoptive – un pastor și soția sa – care l-au crescut primii cinci ani.
Acest copil a fost James Robison, fondatorul LIFE Outreach International și editorul The Stream. Gândește-te ce ar fi pierdut lumea dacă mama lui l-ar fi avortat. James a ajutat la hrănirea celor flămânzi, la îmbrăcarea celor cu picioarele goale, la construirea puțurilor de apă pentru cei lipsiți de apă potabilă, la salvarea celor care urmau să fie traficați și la vindecarea rănilor celor afectați de traficul sexual. El și munca pe care a început-o au schimbat viața a milioane de oameni din întreaga lume.
„Concepția mea a fost rezultatul unei infracțiuni, iar copilăria și adolescența mea nu au fost ușoare“, spune James, „dar Dumnezeu a avut un plan pentru acest copil nedorit, născut în circumstanțe dificile“. Planul respectiv necesita să i se permită să se nască.
Tribuna.US
COMMENTS