Opinie: Nu, acum nu este momentul ca evanghelicii să-și reconsidere sprijinul acordat Israelului

Opinie: Nu, acum nu este momentul ca evanghelicii să-și reconsidere sprijinul acordat Israelului

Într-un articol de opinie pentru Washington Post, Gregory Khalil a cerut creștinilor evanghelici să-și regândească sprijinul „instinctiv“ pentru Israel. Apelul lui Khalil nu numai că este greșit, ci prezintă și o imagine caricaturizată (și chiar distorsionată) a sprijinului oferit de evanghelici Israelului, reprezentând greșit și istoria „sionismului creștin“, analizează Michael Brown într-un articol Christian Post.   

În ceea ce privește caracterul eronat al solicitării lui Khalil, de ce ar trebui oare ca cele mai recente atacuri teroriste asupra Israelului să-i determine pe evanghelici să-și reducă sprijinul acordat lui Israel? De ce un atac criminal asupra cetățenilor israelieni, inclusiv asupra copiilor și femeilor, ar trebui să diminueze sentimentul nostru de solidaritate cu poporul evreu și statul evreu?

Și, dacă acest sprijin se bazează în definitiv pe Scriptură, de ce ne-ar schimba evenimentele curente punctul de vedere? (Toate acestea sunt accentuate de valul ascendent de antisemitism la nivel mondial, care indică importanța solidarității creștinilor cu Israelul și poporul evreu.)

Khalil își începe articolul menționând că „Săptămâna trecută, în timp ce rachetele cădeau asupra palestinienilor și israelienilor, oameni de toate religiile, din întreaga lume, au fost îngroziți. Dar un pastor din Texas s-a bucurat“.

Se referea la pastorul John Hagee, unul dintre cei mai proeminenți creștini sioniști din lume. Pentru Hagee, atacul cu rachete a reprezentat încă un semn că revenirea lui Isus este aproape.

Dar oare Hagee se bucura într-adevăr pentru că prietenii lui din Israel erau terorizați? Sau pentru că, drept reacție la acea teroare, au fost uciși (neintenționat) copii palestinieni de către IDF?

Chiar și pe baza citatului folosit de Khalil, a propriilor cuvinte ale lui Hagee, este clar că el spunea: „Sfârșitul este aproape! Isus vine în curând! Mai multe frământări în Orientul Mijlociu indică împlinirea vremurilor!“

Însă Khalil și-a elaborat destul de strategic articolul, prezentând o viziune foarte deformată a sprijinului oferit de creștinii evanghelici Israelului și corelând-o direct cu teologia dispensațională (a Răpirii înainte de Necazul cel Mare).

Ca manevră de atragere a atenției și de caricaturizare, a fost eficientă. În ceea ce privește redarea unei opinii veridice, a fost un eșec.

Citește și Opinie – Statul Israel are dreptul să se apere, în ciuda a ceea ce afirmă Democrații

Potrivit lui Khalil, „susținerea oferită de sionismul creștin statului național Israel este înrădăcinată în lecturi evanghelice relativ moderne ale Scripturii, care consideră că „renașterea“ Israelului din 1948 îndeplinește profeția Vechiului Testament, semnalând că ceasul lui Dumnezeu ticăie din ce în ce mai aproape de sfârșitul lumii.“

În realitate, unii dintre cei mai renumiți lideri creștini din 1800, inclusiv oameni ca Charles Spurgeon, Robert Murray M’Cheyne, Horatius Bonar, și J.C. Ryle (toți britanici sau scoțieni) au vorbit cu mare siguranță de sine despre întoarcerea poporului evreu în țara lor, conform Bibliei.

După cum spunea Spurgeon în 1864, „cred că nu acordăm suficientă importanță restaurării evreilor. Nu ne gândim suficient la asta. Dar, cu siguranță, dacă există vreun lucru promis în Biblie, acesta este. Mă gândesc că nu poți citi Biblia fără să observi clar că va exista o restaurare efectivă a Copiilor lui Israel“.

Spunând asta, Spurgeon călca pe urmele liderilor puritani din anii 1600, inclusiv ale bărbaților înțelepți și învățați precum Samuel Rutherford și John Owen. Iar ei, la rândul lor, reiterau părerile primilor Părinți ai Bisericii, ca Iustin Martirul (100-165), care „au susținut că triburile lui Israel vor fi adunate și restaurate în conformitate cu ceea ce a prezis profetul Zaharia“ (vezi Michael J. Vlach, A înlocuit Biserica Israelul?.)

Cu siguranță, unii creștini din trecut au preconizat mântuirea spirituală a Israelului ca fiind deodată cu restabilirea patriei antice. Dar alții, precum episcopul J.C. Ryle (1816-1900), propovăduiau că, în baza propriei înțelegeri a Scripturii, poporul evreu se va întoarce mai întâi în țară, și abia apoi se va întoarce la Mesia Isus.

Concluzia este că creștinii sioniști consideră că același Dumnezeu care a împrăștiat poporul evreu ca formă de judecată, este și Cel care a avut milă și i-a reunit. (Puteți căuta scurtul videoclip animat, „Este Dumnezeu un sionist?“ pentru mai multe detalii despre această logică scripturală.) De asemenea, ei cred că Satana – da, diavolul – vrea să distrugă poporul evreu și să-l alunge din țară.

Prin urmare, ei sunt alături de Israel și se opun Hamasului, organizație care a declarat la înființarea sa: „Israelul va exista și va continua să existe până când Islamul îl va distruge, așa cum i-a spulberat și pe alții înaintea sa“.   

Și a mai spus: „Palestina este un teritoriu islamic … Așadar, Eliberarea Palestinei este o datorie individuală a fiecărui musulman, oriunde s-ar afla“.

Precum și: „În ziua în care dușmanii uzurpă o parte a unui teritoriu musulman, Jihadul devine datoria individuală a fiecărui musulman. Având în vedere uzurparea comisă de evrei, este obligatoriu ca drapelul Jihadului să fie înălțat“.

În mod șocant, singura referință directă la Hamas din articolul lui Khalil este observația căldicică: „Nu scuză teroarea provocată de valul letal de rachete trase de Hamas. Dar acele rachete nu ar trebui să ne distragă atenția de la realitatea subiacentă, nedreaptă“.

Da, acele rachete pot fi letale, traumatizând întreaga națiune a Israelului. Dar ele nu trebuie să ne distragă atenția de la ceea ce contează cu adevărat, și anume, faptul că Israelul este un stat apartheid malefic, pe care creștinii nu ar trebui să-l susțină. Aceasta este poziția lui Khalil.

Dar s-a întrebat oare care ar fi astăzi situația palestinienilor dacă aceștia nu ar avea o conducere precum Hamas (sau, pe cea nu cu mult mai bună a Autorității Palestiniene)?

Clericii seniori din Hamas și PA au cerut exterminarea Israelului. Ambele organizații numesc școlile pentru copii după teroriști celebri și sinucigași cu bombă și folosesc donațiile internaționale către conducerea palestiniană pentru a finanța familiile teroriștilor. Cum să stea liniștit Israelul cu așa ceva?

Și cum rămâne cu locurile din Israel în care cooperarea reciprocă între evrei și arabii locali (= palestinieni) a dus la prosperitate reciprocă? Poate că, dacă conducerea palestiniană ar recunoaște cu adevărat dreptul Israelului la vechea sa patrie, ar exista mai multă prosperitate pentru toți?

Desigur, întregul scop al lui Khalil a fost să arate că palestinienii (inclusiv creștinii palestinieni) sunt năpăstuiți de conducerea israeliană. Prin urmare, creștinii ar trebui să își reconsidere sprijinul instinctiv pentru Israel și, în schimb, să acționeze pentru dreptate, armonie și pace.

Citește și Biroul de Presă al Guvernului Israelian: Întrebări și răspunsuri privind ultimul conflict din Israel

Dar toate acestea s-ar fi putut face foarte ușor, fără a fi nevoie să li se solicite creștinilor să-și retragă sprijinul pentru Israel.

Pe scurt, Khalil ar fi putut spune: „Înțeleg, desigur, motivele voastre scripturale pentru sprijinul acordat Israelului, și înțeleg că, din punct de vedere istoric, și voi reacționați la roada tragică a antisemitismului creștin“ (Ca să fie clar, Khalil face referire la acest ultim punct. )

„Dar, în calitate de adepți ai lui Isus, vă îndemn să nu sprijiniți orbește Israelul și să nu neglijați nevoile palestinienilor“.

Dacă aceasta ar fi fost abordarea sa, ar fi primit de la mine un „Amin“ din toată inima – și spun asta din perspectiva cuiva care se identifică atât ca evreu cu frică de Dumnezeu, cât și ca discipol evanghelic al lui Isus.

Ca un adevărat prieten al Israelului, nu am nicio problemă să cer poporului meu să dea socoteală pentru păcatele și greșelile lor. Iar în calitate de iubitor al lui Isus, sunt și un iubitor de dreptate și pace – și asta se aplică și palestinienilor.

Susținem Israelul pentru că recunoaștem că Dumnezeu i-a adus pe evrei înapoi în țară și că Satana vrea să-i distrugă. Și pledăm pentru binele tuturor popoarelor care trăiesc în acea regiune, știind că Dumnezeului nostru îi pasă de ei în mod egal, fie ei evrei israelieni sau musulmani palestinieni.

Domnule Khalil, puteți spune același lucru?

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0