Opinie: O creștere a ratei natalității ar fi benefică pentru mediu

Opinie: O creștere a ratei natalității ar fi benefică pentru mediu

A devenit o modă ca profeții apocaliptici să prezică faptul că „suprapopularea“ va duce la foamete globală și la o catastrofă climatică. Acum, însă, având în vedere că omenirea se confruntă cu o scădere a ratei natalității la nivel global, mulți experți își schimbă pe bună dreptate refrenul, analizează Joseph Sunde pentru Acton Institute.

Contrar previziunilor malthusiene, explozia demografică din Secolul al XX-lea nu a fost nici pe departe o „bombă demografică“. Nu a provocat lipsuri distopice, ci a generat în schimb prosperitate abundentă și scăderi drastice ale foametei globale. După cum se dovedește, teza provocatoare a lui Julian Simon a fost corectă: oamenii sunt „resursa supremă“.

Deși scăderea ratei natalității a fost considerată mai demult un semn al „progresului“ unei națiuni, țările dezvoltate o analizează acum printr-o lentilă a crizei existențiale, susceptibilă a stopa transformarea economică și a deschide calea intensificării suferinței umane și sclerozei civilizaționale.

În locuri precum China, Rusia, Italia și Japonia, liderii politici au devenit mai puțin preocupați de străzile „încinse și aglomerate“ decât să aibă producție și să-și finanțeze programele guvernamentale.

Cu unele excepții nefericite, fanteziile întunecate ale lui Paul Ehrlich de sterilizare în masă au fost în mare parte înlocuite cu credite fiscale pentru copii și zile naționale celebrând procreația.

În ceea ce privește implicațiile privind mediul, însă, mulți au încă mentalitatea de penurie a deceniilor trecute.

Într-un articol recent în Bloomberg, autorul și profesorul Amanda Little combate neo-natalismul liberalilor centriști precum Noah Smith și Matthew Yglesias, susținând că mai puțini copii încă reprezintă varianta mai bună, dacă sperăm să câștigăm lupta cu schimbările climatice și foametea globală.

„Înainte de a vocifera pentru mai multe guri de hrănit, trebuie să recunoaștem realitățile cumplite ale foametei globale din prezent și previziunile extrem de îngrijorătoare privind foametea și malnutriția din deceniile viitoare“, scrie ea.

„Să stabilim un plan care să asigure stabilitatea climatică și o mai mare securitate alimentară pe viitor. Până atunci, o încetinire a creșterii demografice nu numai că ușurează presiunile cu care se confruntă o planetă în criză, ci va face posibilă hrănirea mai multor ființe, într-un mod mai inteligent și mai sustenabil, cu alimente de calitate superioară.“

Citește și Ce au omis să ne spună despre schimbările climatice

Little recunoaște binele produs de globalizare, dar consideră că lucrurile degenerează, în special când vine vorba de perturbări climatice:

După ce adăugăm pe planetă 2 miliarde de oameni în următorii 30 de ani, se așteaptă ca recoltele să scadă la nivel mondial. Modelele climatice indică o scădere a recoltei globale pentru fiecare deceniu viitor, pe măsură ce presiunile încălzirii globale se intensifică, afectând producătorii de alimente prin secetă, caniculă, inundații, furtuni extreme, insecte invazive, modificarea anotimpurilor și infestații bacteriene.  

Numai în SUA, puternice furtuni „derecho“ au afectat vara trecută 10 milioane de acri de porumb din Iowa. Anul precedent, ploi puternice au distrus producții de porumb și soia de miliarde de dolari, deoarece terenurile erau prea umede pentru ca utilajele să poată fi folosite. Incendiile au făcut prăpăd în rândul producătorilor de vin și bovine din nordul Californiei, iar bolile și uraganele au distrus producția de citrice și nuci în sud-estul american.     

Până la jumătatea secolului, lumea ar putea atinge un prag de încălzire globală „dincolo de care practicile agricole actuale nu mai pot susține civilizații umane numeroase“, a avertizat Grupul internațional pentru schimbări climatice. Jerry Hatfield, cercetător la Departamentului Agriculturii SUA, a prezentat astfel lucrurile: „Cel mai mare pericol al schimbărilor climatice îl reprezintă colapsarea sistemului alimentar“.  

Astfel de predicții stârnesc mult scepticism, în special atunci când provin de la IPCC, care are o lungă istorie de erori. Când vine vorba de perturbări reale, acestea reprezintă provocări semnificative. Totuși, așa cum au admis constant oameni ca Steven Pinker, existența unor provocări situaționale nu diminuează neapărat strălucirea imaginii de ansamblu a progresului uman. Anul pandemiei de COVID-19 a provocat dereglări unice, de exemplu, dar lumea tot se va îndrepta foarte probabil spre un viitor mai eficient, mai fructuos și mai interconectat.

Dar chiar dacă acceptăm perspectivele sumbre ale lui Little – lăsând deoparte semnele de întrebare cu privire la cauzele profunde, fiabilitatea și controlabilitatea – încă ne întrebăm cum o astfel de situație ar putea fi îmbunătățită prin nașterea unui număr mai mic de copii.

Dacă este adevărat că ne stau în față provocări nemaivăzute și neprevăzute când vine vorba de catastrofe climatice și sărăcie, nu avem nevoie de mai multă creativitate, mai multă ingeniozitate și mai multă inițiativă pentru a pioniera o cale adecvată pentru viitor? Acestea sunt trăsături ale civilizației rezultate din faptul că există mai mulți oameni.

Little nu ignoră în totalitate factorul uman. Spre deosebire de cei care imaginează pe față „o lume fără noi“, Little celebrează modurile în care inovația umană ne-a ajutat deja în demersurile de evitare a catastrofei climatice:

Știu că „practicile agricole actuale“ vor fi înlocuite cu producții alimentare mai inteligente și mai sustenabile. Am călătorit de la livezile de mere din Wisconsin și micile câmpuri de porumb din Kenya până la fermele de pește norvegiene masive și mediul alimentar computerizat din Shanghai pentru a investiga idei noi, inclusiv robotică, CRISPR și ferme verticale. 

Ideile vechi pot face, de asemenea, o diferență, cum ar fi insectele comestibile, permacultura și renașterea plantelor străvechi. Știu că fermierii și antreprenorii își regândesc radical sistemele alimentare naționale și globale pentru a le face rezistente și sustenabile. Pe termen lung, vom putea hrăni mai mulți oameni folosind mai puțin teren, care să producă alimente mai bogate în nutrienți și de calitate superioară.

Citește și Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale

Chiar și așa, concluzia ei rămâne aceeași: „Doar atunci când noi – în SUA și la nivel global – ajungem la obiective realizabile pentru a hrăni umanitatea în mod responsabil și sustenabil, atunci ar trebui să ne preocupăm de creșterea ratei natalității.“

Aceasta este o disociere care ajută la evidențierea unei distincții cheie în modul în care privim persoana umană în raport cu ordinea socială. Nu este suficient să aveți pur și simplu credință în creativitatea și ingeniozitatea umană. Atunci când este asociată cu o predispoziție pentru a planifica, prezice și controla soluția la probleme – micro-gestionarea societății în conformitate cu „obiectivele realizabile“ – un astfel de dar este irosit.

Dacă procesul care reduce sărăcia și foametea globală a încetinit sau a inversat direcția, așa cum susține Little, soluția nu este mai multă planificare centralizată, bazată pe supoziții climatice sau summituri de sustenabilitate la Națiunile Unite, ci declanșarea potențialului uman oriunde este înăbușit. Soluția constă, într-adevăr, în mai mulți oameni, dar și economii mai libere, comerț mai liber, drepturi de proprietate mai bune și statul de drept.

Când ne uităm la succesele globalizării de până acum, cele mai transformatoare inovații nu au fost stimulate de „experți“, ci de „căutători“, așa cum îi numește economistul William Easterly – cei care visează și descifrează, testează și experimentează, caută si găsesc.

„Există tendința de a aplica ființelor umane același tip de modele care funcționează în lumea insectelor“, spune economistul Gita Sen într-un mini-documentar New York Times. „Diferența, desigur, este că ființele umane sunt ființe conștiente și facem tot felul de lucruri pentru a ne schimba destinul.“

Oamenii nu sunt doar consumatori, ci și producători, un sânge al planetei conectat cu demnitatea și creativitatea. Suntem creatori de iubire, bogăție, cultură și altele, făuriți după chipul unui Dumnezeu-creator pentru a fi dătători de daruri – să împărtășim, să facem schimb, să colaborăm și să inovăm în sânul marii familii a omenirii.

După cum concluzionează Gale Pooley și Marian Tupy într-un studiu recent, „o populație în creștere produce mai multe idei“, iar „mai multe idei conduc la mai multe inovații“. Creșterea demografică poate duce la un nivel crescut de inovație, abundență economică, dinamism social și administrare a mediului, dar numai dacă persoanelor și comunităților li se oferă libertatea și stabilitatea socială necesară pentru a experimenta și exprima acele daruri – descoperind, creând, contribuind și făcând schimburi libere între ei.

„E adevărat că atomii pământului sunt ficși, dar posibilitățile de combinare ale acestor atomi sunt infinite“, concluzionează Pooley și Tupy. „Ceea ce contează, deci, nu sunt limitele fizice ale planetei noastre, ci libertatea umană de a experimenta și a reimagina utilizarea resurselor pe care le avem“.

Când chemarea noastră de a crea și de a inova este promovată și descătușată, ne putem aștepta să vedem roade care trec dincolo de simpla abundență economică, care se întind de la coeziunea socială la inovația instituțională, până la conservarea și restaurarea mediului.

În loc să diminuăm valoarea și potențialul vieții umane – insistând pe profeții apocaliptice și pe predicțiile unei mentalități de penurie privind mediul înconjurător sau altceva – mai bine am sărbători darul umanității primit de la Dumnezeu și binecuvântările pe care le aducem lumii create de El.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0