Rusia arde cărți și jefuiește biblioteci în Ucraina

Bibliocidul — atacurile asupra cuvântului scris — a fost o tactică folosită de Germania nazistă, Khmerii Roșii și ISIS. Bibliocidul — atacurile asu

Bibliocidul — atacurile asupra cuvântului scris — a fost o tactică folosită de Germania nazistă, Khmerii Roșii și ISIS.

Bibliocidul — atacurile asupra cuvântului scris — este o tactică des întâlnită în rândul totalitarilor și teroriștilor. Naziștii au ars cărți în Germania în anii 1930, la fel cum au făcut și Khmerii Roșii în Cambodgia în anii 1970. Sârbii bosniaci au distrus Biblioteca Națională și Universitară din Sarajevo în 1992, iar în 2015 ISIS a devastat Biblioteca Centrală din Mosul.

Ministerul Culturii din Ucraina afirmă că Rusia a avariat sau distrus 906 de biblioteci începând din 2022. Au fost documentate numeroase cazuri de ardere a cărților și de jefuire a bibliotecilor. Printre acestea: în 2022, biblioteca Bisericii „Petro Mohyla” a fost incendiată în Mariupol. În 2023, au fost arse cărți în Rovenky. Yulia Kakulia-Danyliuk, bibliotecară în Kapytolivka, a descris distrugerile din acel sat: „Totul era zdrobit și spart, cărțile erau împrăștiate peste tot. Era mizerie”, potrivit WSJ.

Kapytolivka are o semnificație deosebită, fiind locul de baștină al lui Volodymyr Vakulenko, poet și autor de cărți pentru copii, care a fost răpit și ucis de trupele ruse în 2022. Când bibliotecara s-a întors după eliberarea satului, din cele 16.500 de cărți mai rămăseseră doar 4.500. Ea a găsit cărți despre cultura și istoria Ucrainei în toalete, acoperite cu excremente umane. „Toate erau murdărite. A fost o acțiune deliberată”.

Anehlina Vietrova este bibliotecară în cadrul rețelei de biblioteci din Herson. În perioada ocupației ruse, ea a găzduit-o în casa sa pe Svitlana Pekaliuk, directoarea bibliotecii din Oleksandrivka. În timpul conviețuirii lor, cele două au organizat o bibliotecă clandestină.

„Oamenii veneau să împrumute cărți. În calitate de bibliotecară, Svitlana înregistra cărțile, le împrumuta, iar oamenii le returnau. În casa mea a existat o bibliotecă improvizată pe durata ocupației”.

După eliberarea localității Oleksandrivka, Pekaliuk s-a întors acasă, unde a găsit biblioteca distrusă. Ea a înființat o mică bibliotecă mobilă pentru a o înlocui, dar a murit la scurt timp după aceea. „Acum nu mai există nicio bibliotecă”, spune doamna Vietrova.

Înainte de ocupație, Vietrova lucra la Biblioteca Regională pentru Copii din Herson:

„Era o clădire frumos renovată, cu o sală imensă unde copiii citeau și organizau petreceri. A fost avariată de mai multe ori și lovită direct și în mod deliberat. Era clar că o loveau intenționat”.

Același lucru s-a întâmplat și cu marea și moderna Bibliotecă „Oles Honchar” din orașul Herson. „Este splendidă”, spune doamna Vietrova. „Au țintit-o în mod deliberat. Se vedea clar că a fost un act intenționat — clădirea se află izolată și este evident că este o bibliotecă. Au distrus-o”.

Simpatia unor creștini americani pentru Rusia trebuie să înceteze
Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Fundația East SOS, o organizație ucraineană umanitară și de apărare a drepturilor omului, a adunat mărturii ale bibliotecarilor și profesorilor care au asistat la distrugerea cărților. Potrivit unui profesor din Luhansk, „ocupanții au confiscat cărțile de la oameni și i-au obligat pe copii să le aducă înapoi la biblioteca școlii. Apoi, rușii au distrus tot ce au confiscat. Le-au dus în camera cazanelor și le-au ars acolo. Nu numai manualele, ci toată literatura ucraineană din bibliotecă a fost arsă”.

Ucraina nu este străină de fenomenul bibliocidului, afirmă Maria Mezentseva-Fedorenko, membră a Parlamentului Ucrainei:

„Cărțile noastre au fost ținta dictaturilor în trecut. De-a lungul secolului al XX-lea, autorii ucraineni au fost persecutați, iar textele noastre au fost cenzurate. Această distrugere la scară largă nu vizează doar cărțile. Este vorba despre jefuirea viitorului copiilor noștri”.

Oleksandra Matviichuk, directoarea Centrului pentru Libertăți Civile (care a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2022), descrie distrugerea cărților ca fiind „parte a unei politici genocidale mai ample a Rusiei. Știm din istorie că incendierea bibliotecilor a însoțit genocidurile de-a lungul secolelor, ca o formă de ștergere a identității altora. Putin afirmă deschis că nu există națiune ucraineană, limbă ucraineană sau cultură ucraineană”.

Distrugerile se extind și asupra industriei editoriale din Ucraina. Duminică, drone și rachete balistice rusești au lovit Piața de Carte Pochayna, unul dintre cele mai populare locuri din Kiev pentru cumpărăturile de început de an școlar. Pe 1 august, Rusia a lansat un atac asupra unui depozit de cărți din Ucraina și a lovit centrul de logistică și distribuție al editurii RNK-Ranok și al lanțului de librării KnyhoLand din Harkov.

Opt milioane de cărți au fost distruse în incendiul care a urmat, inclusiv 600.000 de manuale școlare. Potrivit revistei ucrainene Chytomo, de la începutul lunii mai au fost distruse până la 9,65 milioane de cărți.

Harkiv, capitala editorială a țării, a suferit mai multe atacuri, printre care unul din mai 2024 la „Faktor-Druk”, una dintre cele mai mari tipografii din Ucraina, unde șapte angajați au fost uciși. „Oamenii s-au mobilizat imediat pentru a reconstrui”, spune Sergii Polituchyi, fondatorul și președintele grupului „Faktor Cos”.

Acum, starea lui de spirit este sumbră. La doar câteva zile după ce milioane de cărți au fost pierdute, pe 5 august, Rusia a distrus complexul de depozite al celui mai mare magazin online și piață din Ucraina, Rozetka. „Singura cale de urmat”, spune domnul Polituchyi, „este să oprim Rusia. Ei vor să ne distrugă imaginația”.

Rusia se confruntă cu un inamic tenace. Locotenentul Oksana „Ksena” Rubaniak este o poetă în vârstă de 23 de ani. „Ca soldat”, spune ea, „apăr pământul nostru. Ca poetă, apăr cuvântul scris. Pentru că cuvintele dăinuie chiar și după ce ruinele au dispărut. Deși fiecare carte distrusă reprezintă o încercare de a reduce la tăcere o generație, vocea ucraineană nu poate fi arsă sau ștearsă”.