Am urmărit interviul lui Tucker Carlson cu Vladimir Putin: Istorie, frustrare, mituri și incertitudine

Vladimir Putin este un dictator notoriu – nu doar prin prisma războiul nemotivat împotriva unui stat suveran, ci și prin cenzurarea libertății de exprimare, religioase și implicit condamnarea sau eliminarea cetățenilor ruși care nu susțin politica de stat impusă de el.

Tucker Carlson este unul dintre cei mai titrați jurnaliști, cu o popularitate incredibilă în rândul americanilor și occidentalilor cu înclinații de centru-dreapta. Abordările sale privind declinul valorilor americane, invadarea Statelor Unite de imigranții ilegali și contestarea guvernului federal democrat care încalcă drepturile americanilor sunt corecte, reușind să le transmită într-un mod alternativ mass-mediei mainstream ale cărei politici editoriale cenzurează adevărul.

Interviul lui Carlson cu Putin va fi, fără îndoială, unul dintre cele mai urmărite interviuri din istoria jurnalismului scris sau televizat.

Cum motivează Tucker Carlson interviul cu Vladimir Putin

Descriind decizia de a-l intervieva pe Putin într-un video postat pe X, Carlson afirmă că instituțiile de presă din SUA se concentrează asupra președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, dar că vocea lui Putin nu este auzită în Statele Unite, pentru că jurnaliștii occidentali nu s-au „deranjat” să îl intervieveze pe Vladimir Putin de la invazia pe scară largă.

„Nu ne aflăm aici pentru că îl iubim pe Vladimir Putin. Ne aflăm aici pentru că iubim Statele Unite. Și vrem ca aceasta să rămână prosperă și liberă”.

Ideea că „vocea lui Putin” nu este auzită în Statele Unite este una naivă sau superficială. Vladimir Putin s-a exprimat direct, în repetate rânduri, pe tema invadării Ucrainei, iar pentru cine este familiarizat cu modul în care comunică guvernul de la Kremlin, știe că declarațiile lui Dmitri Medvedev, fostul președinte rus, cum „că vom folosi arme nucleare împotriva Ucrainei” și împotriva NATO, a Occidentului sau ideea „războiului sfânt” exprimată de Biserica Ortodoxă Rusă, rachetele și dronele nimicitoare care au luat viețile a mii ucraineni nevinovați, colaborarea strânsă cu Iranul și teroriștii Hamas, toate acestea fiind ceea ce gândește și vrea să transmită cu adevărat Vladimir Putin lumii libere.

Carlson nu este singurul jurnalist care a solicitat un interviu cu Vladimir Putin

Tucker Carlson se află într-un demers jurnalistic perfect normal. Cei care îl contestă sau solicită sancțiuni UE împotriva jurnalistului american sunt de aceeași sorginte cu Putin – dictatori care nu respectă drepturile și libertățile omului.

Însă Tucker Carlson nu este cinstit cu colegii lui de breaslă: el nu este singurul jurnalist occidental care a solicitat interviuri cu Vladimir Putin – Dmitry Peskov, secretarul de presă al lui Putin, a confirmat că președintele rus primește foarte multe solicitări de la presa occidentală, dar că toate sunt refuzate.

Singura diferență este că Vladimir Putin a acceptat să facă un interviu cu el. Motivul? Retorica nefastă a lui Carlson privind războiul din Ucraina. Popularitatea jurnalistului american și contrapunerea corectă față de administrația Biden. Acceptând, interviul, Vladimir Putin a jucat această carte inteligent.

„Ucraina este Rusia”

Vladimir Putin începe interviul considerând că Rusia, moștenitoarea de facto a URSS și a marelui imperiu țarist, are dreptul să dețină parți din Europa de Est care i-au aparținut anterior. A făcut o apologie a Rusiei istorice timp de jumătate de oră, ceea ce l-a făcut pe jurnalistul american să creadă că liderul rus este sincer.

Trebuie menționat că în momentul în care a preluat conducerea Rusiei, Vladimir Putin declara, nostalgic, că destrămarea URSS a fost cel mai mare eșec, numindu-l „dispariția Rusiei istorice”.

Putin insistă că Ucraina este doar o etnie și un teritoriu care aparțin Rusiei, dar Federația Rusă, în 1994, prin Memorandumul de la Budapesta, alături de Ucraina, SUA și Marea Britanie, a recunoscut existența, independența și granițele noului stat suveran Ucraina.

Întrepătrunderea faptelor istorice cu o anumită spiritualitate a popoarelor care s-au aflat sub imperiul rus, pe care o face Putin, denotă o viziune deloc ambiguă și o convingere totală că acționează drept și justificat în redobândirea teritoriului de altă dată. De altfel, la apariția pe scena politică, rușii îl numeau Țarul Putin, trăind cu speranța ca el să producă renașterea „măreței Rusii”.

Practic, Putin se află într-o misiune istorică, ceea ce îl face și mai periculos, iar acest fapt ar trebui să pună în gardă România și fostele țări satelit ale URSS, deși el afirmă că nu are nicio intenție să atace alte țări.

„SUA și Occidentul ne-au păcălit”

Putin se arată nemulțumit de leadershipul Rusiei din 1991 care a decis dezmembrarea URSS, considerând atunci că acest lucru va face ca Rusia să fie bine primită de Occident. „Ne-au păcălit”. Vladimir Putin acuză Occidentul că nu a tratat Rusia așa cum ar fi meritat, în opinia lui.

În februarie 1992, președintele rus Elțîn a efectuat o vizită la Washington, ținând un discurs la Congresul Statelor Unite în care spunea că „poporul rus întinde mâna poporului american”, în scopul de a construi împreună o lume fără război, a păcii și propunea ca cele două țări să aibă cel puțin un parteneriat strategic bilateral, în caz că o relație de prietenie nu era posibilă.

La această propunere, Casa Albă avea două opțiuni, potrivit lui Dorin Melnic, istoric:

1) să trateze Federația Rusă așa cum și-a tratat dușmanii după Al Doilea Război Mondial, cum ar fi Germania și Italia. Statele Unite au sprijinit financiar cele două state prin Planul Marshall, astfel încât să capete aliați noi pe „bătrânul continent” și să se asigure că regimurile totalitate nu vor mai ajunge la conducere la Berlin și Roma. Washington-ul putea astfel să pună Rusia la încercare, să vadă dacă Kremlinul era dispus să facă primii pași pentru a începe o tranziție către democrație, dat fiind că un regim democratic era total nou pentru ruși. Așadar, Statele Unite puteau veni cu un plan de investiții pentru Rusia pentru a descuraja comunismul să mai revină la putere vreodată;

2) să impună Rusiei să privească Statele Unite drept unica putere mondială, trebuind să „plătească” pentru pierderea Războiului Rece și să nu mai conteste politica externă a Washington-ului.

Până la urmă, Statele Unite nu au putut alege o soluție clară. Își doreau să ajute Rusia să își înceapă propriul proces de democratizare, dar, în același timp, nu puteau agrea să mai vadă o Rusie agresivă cu care să aibă aceeași relație tensionată pe care a avut-o cu Uniunea Sovietică.

Ce a determinat Moscova să revină la vechile căi, la statutul de rival al Americii?

Răspunsul este simplu: istoria și natura Rusiei. Putea un stat care mereu a fost în expansiune teritorială, care a dus nenumărate războaie grație cărora a ajuns cel mai mare stat din lume după suprafață, care a luptat cel mai mult pentru statutul de cea mai mare putere a lumii, putea oare un astfel de stat să accepte noua ordine mondială impusă după Războiul Rece?

În plus, Rusia și-a dat seama că nu a reacționat suficient pentru a-și arăta nemulțumirea față de acțiunile intervenționiste ale Statelor Unite din anii 90’, cum ar fi bombardamentele asupra Iugoslaviei din perioada 24 martie – 11 iunie 1999, organizate de NATO, Moscova catalogând atacurile drept „manevre imperialiste americane”, deși scopul Washington-ului era oprirea tuturor activităților militare și încetarea imediată a represiunilor comise de liderul ultranaționalist Slobodan Milošević asupra populațiilor non-sârbe de pe teritoriul Iugoslaviei.

Mitul extinderii NATO

Revenind la interviu, Putin a continuat să recurgă la aceeași retorică cum că Rusiei i s-a promis că NATO nu se va extinde, în special în Europa de Est – deși o astfel de promisiune nu a existat.

În 2009, într-un interviu acordat ziarului german Bild, Gorbaciov s-a plâns că Moscova a fost păcălită de Occident.

Citește și Are Ucraina dreptul să adere la NATO și Uniunea Europeană? Are Rusia un cuvânt de spus?

„Mulți oameni din Occident și-au frecat mâinile în secret simțind gustul victoriei, inclusiv cei care ne-au promis că ’nu ne vom mișca un centimetru înspre Est’”, a spus el.

Ulterior, Gorbaciov a părut să revină, spunând că subiectul extinderii NATO nu a apărut niciodată în discuțiile din 1989 sau 1990.

„Subiectul ’extinderii NATO’ nu a fost niciodată discutat; nu a fost ridicat în acei ani. Spun asta cu toată responsabilitatea. Nici o țară din Europa de Est nu a pus problema, nici măcar după ce Pactul de la Varșovia a încetat să mai existe în 1991″, a declarat el pentru ziarul Kommersant în octombrie 2014.

Vladimir Putin este un lider frustrat

Orice lider aflat într-o poziție de putere politică, mai ales la conducerea unei federații precum Rusia de zeci de ani, reamintesc – odată un imperiu – vrea să producă un impact la nivel global și al istoriei. De obicei, liderii ating aceste idealuri prin măsuri extraordinare – abolirea sclaviei, drepturi de vot, libertăți, democrație – numai că Vladimir Putin a ales să acceadă la masa discuțiilor „oamenilor mari și importanți” și în posteritate prin violență – atât internă, cât și externă. La fel au procedat și liderii altor dictaturi precum China, Venezuela, Cuba și Coreea Nord.

În timpul interviului își ia timp – și reacționează frustrat când este întrerupt –  pentru a detalia lucruri și situații minuțioase privind poziționările unor lideri europeni, americani imediat după destrămarea Uniunii Sovietice, detalii care își au relevanța doar într-un manual de istorie, doar că acest lucru trădează mai mult, și anume o frustrare endemică:

„Continua presiune împotriva Rusiei”,  „CIA a intervenit în Ucraina”, „SUA nu ne-au vrut în NATO”, „SUA au instalat scuturi defensive anti-rachetă fără implicarea noastră”, „Rusia s-a simțit amenințată [….] și faptul că liderii de la Kiev au decis să se înarmeze și să rezolve conflictul din Donbas miliar ne-a determinat să începem acest război pentru a stopa războiul care a început în 2014”.

Războiul cu Ucraina

„Încă nu ne-am atins scopul în Ucraina”, spune Putin întrebat de Carlson dacă până în prezent, în anul trei al războiului, Rusia și-a atins scopul.

Putin readuce în discuție „denazificarea” Ucrainei ca un alt scop al războiului, ceea ce în opinia lui reprezintă încă o problemă – din nou, apelează la o retorică șubredă că Ucraina și-a stabilit identitatea fiind inspirată de naziști, dar omite să spună că el a aruncat în lupta împotriva poporului ortodox ucrainean naziști, fasciști, criminali, violatori, mercenari și islamiști.

Putin, revelându-și misiunea istorică de „vindecare” a Ucrainei, susține din nou că Rusia are dreptul de a determina soarta ucrainenilor.

„Eu spun că ucrainenii fac parte din poporul rus, ei spun că nu, sunt un popor separat. În regulă, bine, dacă ei consideră un popor separat, au dreptul să facă asta, dar nu pe baza nazismului, a ideologiei naziste”.

Citește și Am întrebat peste 300 de ucraineni ce cred despre război. Răspunsurile, surprinzătoare

În privința negocierilor de pace, președintele rus afirmă că acestea au fost blocate de guvernul ucrainean la intervenția occidentalilor, deși ajunseseră într-o fază înaintată, și la scurt timp după ce Rusia și-a retras trupele militare din Kiev – care, de fapt, s-a dovedit a fi o misiune eșuată a mercenarilor Wagner de a cuceri capitala Ucrainei.

Putin, creștinul ortodox

În puținele momente din interviul de peste două ore în care Tucker Carlson reușește să pună aparent o întrebare dificilă, este atunci când îl întreabă pe Putin cum poate reconcilia faptul că este creștin și ucide oameni.

Tucker Carlson: „Creștinismul este o religie non-violentă. Isus spune ‘întoarce celălalt obraz, nu ucide’. Cum poate un lider care trebuie să ucidă, al oricărei țări, cum poate un lider să fie creștin? Cum reconciliezi asta cu propria persoană?”

Vladimir Putin: „Este foarte ușor când vine vorba de a te proteja pe tine, familia ta, țara cuiva. Nu am fi atacat pe nimeni. Când a început situația din Ucraina? În ostilitățile din Donbas, atunci a început și noi ne apărăm oamenii, pe noi înșine, patria și viitorul nostru”.

Citește și Ofensiva rusă în Ucraina: Donbas – o scurtă istorie a perioadei post-sovietice

Întrebat dacă în lume vede puteri supranaturale care acționează, pe Dumnezeu, Putin afirmă că „nu, să fiu sincer, nu cred asta. Opinia mea este că dezvoltarea comunității globale este în concordanță cu legi inerente și acele legi sunt ceea ce sunt – așa a fost tot timpul în istoria omenirii”.

Prin „sfințirea și sacralizarea războiului” împotriva Ucrainei, confiscarea ilegitimă a unor concepte creștine, Vladimir Putin și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Kiril folosesc credința creștină ortodoxă în scopuri malefice, dincolo de natura creștină a învățăturilor lui Isus Hristos.

Concluzie

În acest interviu, Vladimir Putin a încercat să prezinte o imagine diferită de cea de tiran, a liderului despotic care își execută opozanții interni și „naziștii” ucraineni. A părut împăciuitor, a recurs la glume, retorică, încercând să arunce vina în totalitate pe Occident, dar practic nu spune nimic nou. Nu aduce niciun element nou, viabil sau convingător pentru a motiva acest război.

Vladimir Putin rămâne în continuare un lider abil, cerebral – nu, nu și-a pierdut mințile – dar malefic și frustrat. Înțelege foarte bine dinamica economică și politică, noile trenduri în materie de supremație globală și reușește să surprindă corect lipsa de capacitate și know-how ale liderilor occidentali – situație pe care o exploatează cu succes, din păcate.

Insistă însă să fie luat în seamă politic, militar și economic și, deși Rusia atinsese un apogeu istoric, acceptată și activă pe piețele globale, decizia lui Putin de a invada Ucraina a rupt-o de lumea liberă, aruncând-o în penumbra existenței.

Fără a avea încă foarte multe elemente care să susțină teoria asta, observând repetitivitatea lui Vladimir Putin în privința deschiderii către dialog și negocieri cu SUA și Europa pe tema Ucrainei, ai fi înclinat să crezi că vrea cu adevărat încetarea acestui conflict, că Rusia nu mai poate duce acest război – dar, la fel de bine, poate fi și o diversiune.

Tucker Carlson, în opinia mea, nu a reușit să adreseze întrebări provocatoare și critice lui Putin. Jurnaliștii au datoria de a căuta adevărul și de a-l relata cât mai exact posibil. Intervievarea unui dictator poate oferi informații despre perspectiva și politicile acestuia, contribuind la o înțelegere mai bună a regimului său. Un asemenea demers, care poate permite tragerea la răspundere a unui lider puternic, este un fundament al jurnalismului. Un interviu poate fi o platformă pentru a contesta propaganda Moscovei și pentru a-l confrunta pe Putin cu probleme critice interne – cum ar fi încălcarea drepturilor omului, agresiunile din politica externă sau represiunea politică.

Pe alocuri, Carlson a părut fascinat și copleșit de Putin, cedând președintelui rus structura, tematica, timpul și dinamica interviului, ceea ce poate că îi îndreptățește pe criticii de bună credință ai lui Tucker, printre care mă număr și eu, să afirme că jurnalistul american a fost folosit de Vladimir Putin și că modul în care a condus acest interviu a fost unul superficial.

Urmărind chiar întreg interviul de peste două ore, nu am pretenția să fi atins toate punctele, dar consider că le-am surprins pe cele mai esențiale, urmând ca alte și alte analize terțe să aducă și mai multă lumină asupra acestui eveniment.

Timotei Dinică

Foto: Tucker Carlson Network