Peste un milion de musulmani au fost reținuți în mod arbitrar în regiunea Xinjiang din China. Lagărele de reeducare reprezintă doar o parte a măsurilor represive luate de guvern comunist împotriva uigurilor.
Mai bine de 11 milioane de uiguri, o minoritate predominant musulmană și de limbă turcică, trăiesc în regiunea Xinjiang din nord-vestul Chinei. Potrivit unui material al Council on Foreign Relations (CFR), guvernul chinez a reținut peste un milion de musulmani în așa-numitele „centre de educare și instruire profesională”, iar aproximativ jumătate de milion ar fi încă în închisori sau în detenție. În 2026, analizele recente arată că mecanismul nu a fost desființat, ci reconfigurat.
De la atentate la lagăre
Experții estimează că eforturile de „reeducare” au început în 2014 și s-au extins puternic în 2017. Beijingul a invocat atunci terorismul, după atacuri precum cel din gara din Kunming și atentatele din Ürümqi. Analiștii citați de CFR văd însă o schimbare de atitudine încă din 2009, după revolta din Ürümqi, în care au murit aproape 200 de oameni: de atunci, orice uigur putea fi privit drept potențial terorist sau simpatizant al teroriștilor.
În 2014, în discursuri secrete dezvăluite ulterior de New York Times, Xi Jinping vorbea despre pericolul extremismului religios. Potrivit CFR, el nu a cerut explicit detenții arbitrare, dar a pregătit terenul pentru ele.
- 2026: China arestează lideri creștini pe fondul intensificării represiunii împotriva religiei
- Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram
Dimensiunile sistemului au reieșit din imagini din satelit. Jurnaliștii Reuters au arătat că 39 de lagăre și-au aproape triplat suprafața între aprilie 2017 și august 2018, iar cercetătorul german Adrian Zenz estimează că ar putea fi vorba de peste o mie de astfel de locuri.
Cine ajungea în lagăr și ce se întâmpla acolo
Cei mai mulți deținuți nu au fost niciodată acuzați oficial și nu au avut cale legală de a contesta detenția. Motivele invocate în rapoarte au inclus contactul cu una dintre cele 26 de țări considerate „sensibile”, mersul la moschee, mai mult de trei copii sau trimiterea de mesaje cu versete coranice.
Mărturiile foștilor deținuți descriu pledări de loialitate față de Partidul Comunist, renunțarea la Islam, învățarea mandarinei și supraveghere permanentă. Unele femei au relatat abuzuri sexuale, inclusiv violuri. Raportul biroului ONU pentru drepturile omului din 2022, bazat pe interviuri cu zeci de persoane, inclusiv 26 de foști deținuți, a identificat, după cum citează CFR, „tipare de tortură sau alte forme de tratament crud, inuman sau degradant”.
Familiile au fost destrămate. Copiii părinților reținuți ajungeau adesea în orfelinate de stat, iar mulți alții au fost duși în internate fără acordul familiei, unde predarea se face aproape exclusiv în mandarină. Potrivit unei estimări din iulie 2026 a grupului internațional Xinjiang Victims Database, peste 140.000 de copii din sudul regiunii au fost despărțiți de părinți între 2017 și 2018, în mare parte din cauza detențiilor arbitrare.
„Lagărele s-au închis”: ce se întâmplă de fapt
Beijingul a negat inițial existența lagărelor. Din 2018 a recunoscut „centre de instruire” menite să prevină extremismul, iar la sfârșitul lui 2019 a anunțat că deținuții au „absolvit”. Aceste afirmații sunt greu de verificat, pentru că accesul jurnaliștilor este strict controlat.
Cercetătorii de la Australian Strategic Policy Institute au identificat în 2020 peste 380 de unități suspecte de detenție. Unele lagăre au fost transformate în închisori formale, iar altele au fost extinse sau construite din nou. Autoritățile folosesc tot mai des sistemul judiciar: în 2022, Associated Press a constatat că într-un singur district circa unul din 25 de locuitori fusese condamnat la închisoare pentru acuzații legate de terorism, toți uigur.
- China amplifică represiunea religioasă: Zeci de pastori arestați și amenințați cu închisoarea
- Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram
Anul acesta, datele confirmă schimbarea de metodă. O analiză Financial Times din mai 2026 indică faptul că Xinjiang pare să aibă cea mai mare capacitate de detenție din lume raportată la populație. Human Rights Watch (HRW) estimează că sute de mii de uiguri rămân încarcerați pe nedrept.
În aprilie, Foreign Policy a publicat mărturia rară a unui fost oficial implicat în sistem. Potrivit acesteia, Beijingul nu a demontat mecanismul represiunii, ci l-a recalibrat: de la campanii vizibile, cu internări în masă, la o „stabilitate” normalizată în care se desfășoară un proiect amplu de asimilare etnică.
Supraveghere, religie și controlul nașterilor
În afara închisorilor, regiunea funcționează, potrivit CFR, ca un stat de supraveghere bazat pe tehnologie. Orașele și satele au fost împărțite în pătrate de circa 500 de locuitori, cu posturi de poliție care verificau acte, luau amprente și căutau în telefoane.
Datele biometrice intră într-o bază de date care folosește inteligența artificială pentru a întocmi liste de „suspecți”. Documente scurse în 2019 arată că, într-o singură săptămână din iunie 2017, peste 15.000 de locuitori au ajuns în detenție după ce au fost semnalați de algoritm. Guvernul chinez a numit documentele „pură fabricație”.
Membri de partid au fost cazați în casele uigurilor pentru a raporta „comportamente extremiste”, inclusiv postul din Ramadan. Mii de moschei au fost demolate, iar 630 de nume de sate cu valoare istorică și religioasă au fost schimbate între 2009 și 2023. Unele nume, precum Mohammed sau Medina, sunt interzise pentru copii.
Femeile uigure au relatat sterilizări forțate și inserări de dispozitive intrauterine. Potrivit analizei lui Zenz, rata de creștere naturală a populației a scăzut cu 84% între 2015 și 2018 în cele două prefecturi cu cea mai mare pondere de uiguri.
În iunie 2026, oficialul ONU pentru drepturile omului și-a exprimat, potrivit HRW, îngrijorarea față de noua Lege pentru promovarea unității și progresului etnic, care a oficializat politici existente de ștergere a drepturilor minorităților.
Muncă forțată și turism de masă
Există și o dimensiune economică. ASPI estimează că 80.000 de foști deținuți au fost trimiși între 2017 și 2020 în fabrici din toată China, legate de 83 de branduri globale. Beijingul descrie astfel de programe drept „reducere a sărăciei”.
În ianuarie 2026, experți ONU au criticat programul de stat de „reducere a sărăciei prin transfer de forță de muncă”. Ei au spus că elementele de constrângere sunt, în multe cazuri, atât de severe încât pot constitui „transfer forțat și/sau înrobire ca o crimă împotriva umanității”. Investigații din 2025 au arătat lanțuri de aprovizionare afectate în producția de electronice, mașini, încălțăminte, îmbrăcăminte sport și minerale critice.
În paralel, regiunea este promovată turistic. În 2024 a atins un record de 302 milioane de vizite, iar autoritățile țintesc 400 de milioane până în 2030. Uyghur Human Rights Project numără deja cel puțin 115 hoteluri ale unor lanțuri internaționale.
Imagine de normalitate, controlată
Din 2022, Beijingul permite unor uiguri din diaspora vizite foarte restrânse în Xinjiang, în care sunt obligați să participe la activități de propagandă. În același timp, mulți uiguri din străinătate nu pot lua legătura cu familiile, iar autoritățile continuă represiunea transnațională. În septembrie 2025, Xi Jinping a participat la aniversarea a 70 de ani de la înființarea „regiunii autonome”, primul lider de partid care a făcut-o.
Represiunea depășește granițele. CFR notează că, potrivit unui raport al Wilson Center din 2022, peste 1.500 de uiguri aflați în străinătate au fost reținuți în țările gazdă sau forțați să se întoarcă în China. HRW arată că cei 40 de bărbați uiguri deportați de Thailanda în februarie 2025, după peste un deceniu de detenție la imigrări, nu au mai dat semn familiilor. Nicio vizită independentă nu a fost permisă, iar vizitele promise de autoritățile thailandeze păreau să se fi oprit în iunie. (CFR vorbește despre 48 de persoane deportate; cifrele diferă între surse.)
Cazurile individuale ilustrează costul uman. Radio Free Asia a relatat în octombrie povestea lui Abdulla Tomur, un uigur care a crescut o fetiță chineză abandonată în 1986 și care cere acum eliberarea fiicei sale, arestată în timpul campaniei de internare din 2017.
Reacția lumii: genocid, sancțiuni, tăcere
Statele Unite au declarat în 2021 că acțiunile Chinei constituie genocid, urmate de parlamentari din Canada, Marea Britanie și alte țări. UE a sancționat oficiali chinezi în 2021, pentru prima dată după 1989, iar în noiembrie 2024 a adoptat o interdicție privind produsele realizate prin muncă forțată. Statele Unite au blocat practic importurile din regiune prin Uyghur Forced Labor Prevention Act.
Presiunea ONU continuă. În februarie 2026, oficialul ONU pentru drepturile omului și-a exprimat regretul pentru lipsa măsurilor de urmărire a recomandărilor anterioare și a responsabilizării. HRW vorbește, într-un raport din 27 august 2026, despre „un deceniu de impunitate”.
Reacția nu este însă unanimă. În iunie 2022, 60 de țări, între care Pakistan și Arabia Saudită, au semnat o declarație prin care susțineau că problemele din Xinjiang sunt „treburi interne ale Chinei”. CFR notează că partenerii Beijingului au preferat relațiile economice și strategice în fața preocupărilor privind drepturile omului.
Guvernul chinez respinge acuzațiile și le atribuie unor „forțe anti-chineze”. Cum accesul independent în regiune rămâne practic imposibil, o evaluare completă a situației nu poate fi făcută.
COMMENTS