OPINIE | O să spun ceea ce majoritatea republicanilor nu vor spune: JD Vance i-ar putea costa alegerile din 2028

Orice discuție despre 2028 pornește de la premisa că republicanii vor alege un favorit între vicepreședintele JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio. Nu este așa. Ei decid dacă partidul este încă un instrument de guvernare sau a devenit un monument dedicat celui care l-a construit ultima oară.

„Voi spune direct ceea ce majoritatea republicanilor nu vor spune: Rubio este mai potrivit să conducă partidul decât Vance, iar alegătorii merită primare adevărate pentru a testa acest lucru, nu o încoronare”, scrie Melik Abdul, strategist republican, pentru The Washington Examiner.

Spune asta cu voce tare, și apar imediat două obiecții.

Prima: este o manevră a establishmentului, o încercare a celor din interior de a se proteja. Această afirmație nu rezistă în fața trecutului lui Rubio — el a candidat împotriva președintelui Donald Trump în 2016, a pierdut, iar mișcarea MAGA i-a încredințat totuși Departamentul de Stat.

• Elanul lui Marco Rubio pentru alegerile din 2028 devine imposibil de ignorat
• Marco Rubio mulțumește României pentru „sprijinul prompt şi decisiv în operațiunile SUA” din Orientul Mijlociu
• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

A doua: a nu-l susține pe Vance înseamnă a-l abandona pe Trump. Greșit. Trump a devenit președinte în 2016 forțând o luptă în primare împotriva unui establishment care se aștepta la o încoronare. A dori același test pentru succesorul său nu înseamnă lipsă de loialitate. Este cel mai „trumpian” lucru pe care un republican l-ar putea cere.

Vance a ajuns vicepreședinte într-un singur mandat, bazându-se pe sprijinul real al bazei populare construite de Trump, iar această bază reprezintă un adevărat atu. Însă chiar și o forță reală dă semne de slăbiciune în condiții nefavorabile.

Anul acesta i-a scos la iveală punctele slabe. Joe Rogan, care odată era una dintre cele mai puternice voci în favoarea lui Trump pentru 2024, și-a petrecut ultimul an luând public distanță față de administrație în legătură cu imigrația, dosarele Epstein și războiul cu Iranul, ajungând la un moment dat să-i califice pe susținătorii MAGA drept „tâmpiți” — o lovitură pe care Vance a ignorat-o, insistând că „noi îi iubim pe tâmpiții noștri”.

Într-o discuție cu Rogan din iulie, Vance a recunoscut că administrația a gestionat greșit publicarea documentelor Epstein și, apărând acordul cu Iranul, a acuzat personalități ale guvernului israelian că desfășoară o campanie de influență împotriva politicii SUA — o ruptură neobișnuit de dură față de un aliat de lungă durată. Tomi Lahren a numit-o o greșeală uriașă. Împreună, aceste evenimente arată că aripa cea mai puțin doctrinară a coaliției se află sub presiune din cauza omului care urmează să o moștenească.

Conservatorismul nu are nevoie de un administrator al coaliției lui Trump. Are nevoie de cineva care să o poată extinde. Coaliția care câștigă alegerile primare și cea care câștigă alegerile generale nu sunt automat una și aceeași.

„Rubio a declarat că ar fi printre primii care l-ar susține pe Vance dacă acesta ar candida. Îl cred pe cuvânt. Dar, indiferent dacă recunoaște sau nu, Rubio se află în cea mai bună poziție pentru a demonstra că o competiție ar fi benefică”, afirmă Abdul.

Să începem cu un CV pe care majoritatea oamenilor îl subestimează. Rubio este un protejat al Ileanei Ros-Lehtinen, prima cubano-americană aleasă vreodată în Congres. Delegația acesteia s-a raliat ulterior în jurul lui Rubio când i s-a deschis drumul către Senat. Este vorba de o predare între generații, conducerea comunității cubano-americane trecând în mâinile următoarei generații.

Și cu mult înainte ca atitudinea dură față de China să devină un reflex al ambelor partide, Rubio identifica deja vulnerabilitățile specifice — lanțurile de aprovizionare, transferul de tehnologie, pârghia financiară — în timp ce alții abia începeau să se pună la curent.

• JD Vance este vedeta din „Omul nostru din Budapesta”
• Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

În calitate de secretar de stat, el a condus operațiunea împotriva lui Maduro și a jucat un rol de prim-plan la München, dovadă a unei influențe în cadrul Cabinetului care depășea cu mult atribuțiile unui simplu interimar.

Traseul lui Vance merge în direcția opusă, iar miza depășește simplul CV. Alegerile generale se decid în funcție de un bloc restrâns de alegători indeciși, sensibili la risc și sensibili la stabilitate, nu la convingeri. Rubio nu le trezește îngrijorarea în același mod în care o face din ce în ce mai mult profilul politic al lui Vance. El poate promova aceeași agendă fără acea instabilitate ambientală care îi determină pe alegătorii care pot fi convinși să caute o cale de ieșire. Aceasta nu este o calitate nesemnificativă. Într-o alegere generală, este un multiplicator de forță.

Trump, în mod deosebit, nu a luat partea nimănui. Întrebat direct, i-a descris pe ambii bărbați ca fiind foarte capabili, adăugând doar că unul este „puțin mai diplomatic decât celălalt”. Dacă nici măcar el nu este sigur, nici noi ceilalți nu ar trebui să fim.

Rolul partidului republican nu este acela de a-l susține pe cel care este cel mai apropiat de Trump. Ci să testeze cine poate menține coeziunea. Coaliția din 2024 a fost istorică prin amploarea sa — cubano-americani și oameni din clasa muncitoare din Midwest, susținători ai unei politici de securitate dură și naționaliști economici, alegători din suburbii care au schimbat tabăra și republicani de lungă durată.

Rubio aduce o dinamică a coaliției pe care Vance nu o are: o punte către o nouă generație de lideri cubano-americani și un argument că acest partid este mai mare decât omul care l-a construit ultima oară.

Susținerea lui Trump va conta. Așa se întâmplă întotdeauna. Dar un partid care consideră că susținerea lui reprezintă singurul argument nu mai este un motor al schimbării și se transformă într-o sală de așteptare pentru următorul la rând.

Republicanii nu au nevoie de permisiune pentru a organiza alegeri primare adevărate. Un partid care nu poate supraviețui unei competiții nu a fost conceput niciodată să facă față succesului.